Trenul care face naveta intre Chisinau si Bucuresti tradeaza prin excelenta diferenta dintre cele doua „lumi”. Una care de 16 ani incearca timid sa-si revina din „socul” sovietic, cealalta – membra a Uniunii Europene in putin mai mult de o luna. De mizeria care troneaza in vagoanele cu iz sovietic scapi abia atunci cand calci in Gara de Nord din Bucuresti, unde pana si forfota e cu totul alta.
Desi, in anumite momente, ai senzatia ca te afli la Chisinau, la Bucuresti este totusi altfel. Asta cu toate ca melodiile lui Pavel Stratan si ale formatiei Gandul Matei suna aproape oriunde, iar posterele cu micuta Cleopatra Stratan au impanzit capitala romaneasca.
„Decolare” cu scandal
Ora 17.05. Trenul porneste din Gara Chisinau. Destinatia: Bucuresti. Vagoanele sunt numerotate haotic. Suntem in vagonul opt, alipit direct de locomotiva.
Urmeaza vagoanele patru, sapte… Incercam sa ne facem comozi, pentru ca avem de mers 13 ore. La inceput, se isca o disputa intre fumatori.
Unii zic ca in tren poti sa fumezi doar pana la vama romaneasca. De acolo – gata! Cica s-a interzis. Asa-s regulile europene. Prin urmare, s-a fumat tot drumul.
Andrei Arsene, un tanar de 26 de ani, intra in vorba cu oricine care-i trece prin fata. E din Nisporeni, a facut o facultate la Universitatea Tehnica din Chisinau si acum lucreaza programator la Bucuresti.
A gasit anuntul de angajare pe internet, a depus CV-ul si a fost chemat la interviu. Castiga 400 de euro pe luna, plateste gazda la Bucuresti, dar ii ramane oricum mai mult decat i-ar fi ramas la Chisinau.
Si Andrei e convins ca la Bucuresti e cu totul altfel si e fericit ca, de la 1 ianuarie 2007, o sa intre in UE odata cu Romania, a carei cetatenie a redobandit-o acum doi ani. Se ofera cu placere sa te ajute sa te „aranjezi” si tu acolo, „ca romanilor le trebuie brate de munca”.
Gara de la Bucuresti
La Ungheni, schimbarea rotilor dureaza trei ore. Pornim. Mai zabovim o ora in vama romaneasca. Aproape de ora sase dimineata, trenul nostru ajunge in capitala romaneasca.
Gara Bucurestiului e plina de viata chiar daca e foarte devreme. Suntem asaltati de taximetristi dornici sa sofeze. „Sa traiti bine!”, ridica mana la frunte un sofer de taxi dupa ce-l refuzam. E inca intuneric afara si Bucurestiul pare un licurici.
Marile nume de firme si banci occidentale, iluminate in culori variate, iti sar in ochi si par sa te convinga ca economia romaneasca e pusa pe roate. Inainte de a iesi din gara, mi-am aruncat ochii peste panoul cu mersul trenurilor. Al nostru urma sa se intoarca la Chisinau, in timp ce altele plecau spre Occident…
Lasă un comentariu